Analiză comparativă între modalitățile de atacare a sancțiunilor de către polițiști și personalul contractual din poliție

1. Actele normative incidente

Regimul juridic al sancțiunilor aplicabile polițiștilor este stabilit de Legea nr. 360 din 6 iunie 2002 privind Statutul polițistului („Legea 360/2002”) și de H.G. nr. 725 din 2 septembrie 2015 pentru stabilirea normelor de aplicare a cap. IV din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, referitoare la acordarea recompenselor şi răspunderea disciplinară a poliţiştilor („H.G. 725/2015”), în vreme ce regimul juridic al sancțiunilor aplicabile personalului contractual sunt conturate de Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003 („Codul muncii”), respectiv de O.M.A.I. 458/2003 privind aprobarea Regulamentului Intern pentru desfășurarea activității personalului contractual în unitățile Ministerului Afacerilor Interne.

2. Tipurile de sancțiuni

2.1. Conform art. 58 alin. (1) din Legea nr. 360 din 6 iunie 2002 privind Statutul polițistului, sancțiunile disciplinare ce pot fi aplicate polițiștilor sunt:

a) mustrare scrisă;

b) diminuarea salariului funcţiei de bază cu 5-20% pe o perioadă de 1-3 luni;

c) amânarea promovării în grade profesionale sau funcţii superioare pe o perioadă de 1-3 ani;

d) trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut;

e) destituirea din poliţie.

2.2. În ceea ce privește sancțiunile disciplinare ce pot fi aplicate personalului contractual, art. 248 Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003 (Codul muncii) enumeră:

a) avertismentul scris;

b) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;

c) reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%;

d) reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%;

e) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

3. Modalitățile de atacare a sancțiunilor de către polițiști

3.1. În ceea ce privește modalitățile de atacare a sancțiunilor disciplinare aflate la îndemâna polițiștilor, art. 61 din Legea 360/2002 stabilește procedura de urmat pe care o redăm mai jos:

3.2. Poliţistul poate contesta sancţiunea disciplinară, în termen de 10 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă, şefului unităţii ierarhic superioare.

3.3. Şeful unităţii ierarhic superioare se pronunţă prin decizie motivată, în termen de 20 de zile de la data înregistrării contestaţiei. Decizia motivată se comunică poliţistului sancţionat disciplinar, în termen de două zile lucrătoare de la data emiterii acesteia.

3.4. Este de menționat că efectele sancţiunii disciplinare se suspendă până la emiterea deciziei motivate de soluţionare a contestaţiei.

3.5. În situaţia în care poliţistul sancţionat disciplinar nu depune contestaţie în termen, actul administrativ de sancţionare produce efecte de la data expirării acestui termen.

3.6. În cazul în care a fost depusă contestaţie, şeful care a aplicat sancţiunea disciplinară înaintează cu celeritate şefului unităţii ierarhic superioare dosarul cauzei şi un raport motivat cu privire la sancţiunea în cauză, precum şi la motivele propunerii de respingere/admitere a contestaţiei.

3.7. Poliţistul nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii, fără parcurgerea procedurii prealabile.

3.8. Art. 61 alin. (9) prevede că în situaţia în care sancţiunea a fost dispusă de ministrul afacerilor interne, măsura se contestă în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Din interpretarea acestui articolrezultă că în acest caz se va urma procedura stabilită de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fiind necesară, prealabil introducerii acțiunii la instanța de judecată, parcurgerea procedurii prealabile.

4. Modalitățile de atacare a sancțiunilor de către personalul contractual

4.1. În ceea ce privește modalitatile de atacare a sanctiunilor disciplinare aflate la îndemâna personalului contractual, art. 251 și următoarele din Codul muncii stabilesc procedura de urmat pe care o redăm mai jos:

4.2. Este important de reținut că, sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 248 alin. (1) lit. a) (avertismentul scris), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. Asfel, în privința avertismentului scris nu este obligatorie efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile

4.3. Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

4.4. Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;

e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

4.5. Decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării.

4.6. Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta.

4.7. Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.

5. Competența instanțelor

Competența funcțională va fi a secțiilor de contencios administrativ pentru acțiunile împotriva sancțiunilor dispuse asupra polițiștilor, iar cea a secțiilor de conflicte de muncă pentru cele dispuse împotriva personalului contractual.

6. Concluzii

Concluzionând, există o serie de diferențe de tratament juridic în ceea ce privește atacarea sancțiunilor disciplinare aplicabile polițiștilor, respectiv personalului contractual, diferențe date raporturile juridice diferite ce se stabilesc între instituție și polițiști/personalul contractual.